În familia noastră există un bun obicei! Seara luăm masa împreună. Pe lângă noi 3 (formula clasică: mama, tata şi copilul), apar şi soacră-mea care stă la scara de alături, şi chiar Furnică ce domiciliază la blocul de vis-a-vis (vine dacă nu are alte priorităţi, de preferinţă cu părul blond). A fost o gândire atunci când ne-am mutat atât de aproape unii de ceilalţi, dar asta e o altă poveste, mult mai lungă, dar foarte haioasă. Astăzi nu am chef de haioşenii, pentru că sunt Indignat. Arici Indignat. Şi meteo-sensibil, dacă e să fiu sincer! Futu-i mama ei de viaţă!
Dar să nu o iau pe arătură şi să revin la subiect! Bineînţeles că scopul acestor "seri în familie" ţine de comunicare şi mai puţin de băgatul pe sub nas. La programul absolut cretin pe care îl avem, există riscul să nu aflăm că ne-a intrat băiatul în clasa întâi, decât în momentul în care bunică-sa a.k.a. Coana Mare ne-ar trimite să-i luăm uniformă. Iar am luat-o pe arătură....
Deci aseară ne-am grupat în bucătărie, locul în care Coana Mare executase o minunăţie intitulată "cartofi franţuzeşti", de salivez şi acum numai când îmi aduc aminte de miros. Şi cum stăteam noi la masă, încep ele două - adică soţia şi stimata ei mamă - să aibă conversaţii intelectuale. Discutau despre Cohen. Am tăcut. Nu e genul meu de muzică (nu că aş avea vreunul), aşa că n-avea sens să comentez. Discuţia a devenit brusc interesantă în momentul în care m-am trezit parte integrantă din ea. Mai precis, nevastă-mea tocmai îi promitea Coanei Mari că EU o să-i fac rost de toate CD-urile scoase de nen'tu Leonard.
Am avut un deja vu! Aşa s-a întâmplat şi când era la modă Cesaria Evora. Tot aşa s-a întâmplat şi când românul murea dacă nu asculta Goran Bregovic. Anul trecut, amândouă m-au terorizat cu Buena Vista Social Club. Era să uit de cărţile lui Coelho, dar - din fericire - le-a trecut repede. Cică ăla nu e destul de profund...
Una-peste alta, să-mi bag eu picioarele în toate snobismele care macină poporul ăsta! Furnică, şo pe DC++, mă! Căci nici eu nu m-am născut alaltăieri...
Dar să nu o iau pe arătură şi să revin la subiect! Bineînţeles că scopul acestor "seri în familie" ţine de comunicare şi mai puţin de băgatul pe sub nas. La programul absolut cretin pe care îl avem, există riscul să nu aflăm că ne-a intrat băiatul în clasa întâi, decât în momentul în care bunică-sa a.k.a. Coana Mare ne-ar trimite să-i luăm uniformă. Iar am luat-o pe arătură....
Deci aseară ne-am grupat în bucătărie, locul în care Coana Mare executase o minunăţie intitulată "cartofi franţuzeşti", de salivez şi acum numai când îmi aduc aminte de miros. Şi cum stăteam noi la masă, încep ele două - adică soţia şi stimata ei mamă - să aibă conversaţii intelectuale. Discutau despre Cohen. Am tăcut. Nu e genul meu de muzică (nu că aş avea vreunul), aşa că n-avea sens să comentez. Discuţia a devenit brusc interesantă în momentul în care m-am trezit parte integrantă din ea. Mai precis, nevastă-mea tocmai îi promitea Coanei Mari că EU o să-i fac rost de toate CD-urile scoase de nen'tu Leonard.
Am avut un deja vu! Aşa s-a întâmplat şi când era la modă Cesaria Evora. Tot aşa s-a întâmplat şi când românul murea dacă nu asculta Goran Bregovic. Anul trecut, amândouă m-au terorizat cu Buena Vista Social Club. Era să uit de cărţile lui Coelho, dar - din fericire - le-a trecut repede. Cică ăla nu e destul de profund...
Una-peste alta, să-mi bag eu picioarele în toate snobismele care macină poporul ăsta! Furnică, şo pe DC++, mă! Căci nici eu nu m-am născut alaltăieri...
2 comentarii:
Mdeah! Aş spune să zici "merci" că nu ţi-au cerut vreo telenovea. În rest, e chiar bine că fetele se cultivă, că uite, le preocupă neşte chestii, neşte treburi... Aşa că... DC++ şi ENJOY!
N-ar fi mai bine să se cultive una pe cealaltă, fără să ne chinuiască şi pe noi?! Şi ce telenovea? Că soacră-mea e fan "Tânăr şi neliniştit", iar nevastă-mea face pe culta şi se uită la "Ugly Betty". Cică asta nu e telenovea, că e în engleză. Da' "Betty cea urâtă" ce dracu' era?! Ptiu, Betty...ca pe potaia gestantă!
Trimiteți un comentariu