"Fie vremea bună-rea, legea-o face nevastă-mea!" Ar trebui să-mi tatuez chestia asta undeva, ca să nu mai cred vreodată că bărbatul e capul familiei. E pe dracu', ascultaţi la mine. Cum necum, tot ce vrea femeia facem...
Spre exemplu, cumpărăturile! Nu suport faţaiala prin magazine. Nu vreau să văd "bluziţe, fustiţe, pantofiori" şi alte drăcovenii femeieşti. Nu vreau nici să împing căruţul încărcat cu boltă printre rafturile hipermarketurilor. Şi totuşi, mi se arată weekend de weekend.
Am crezut că dacă îi iau nevesti-mii maşină, scap de toată corvoada. Aiurea! E bună maşina ca să-l ducă pe ăl mic la grădiniţă, să meargă la muncă, să meargă în oraş sau la sală, să tragă o fugă până la un magazin mai măricel, dacă e ceva urgent de luat, dar baza..... Baza e în weekend, când împreună cu soţul (adică eu) şi poate cu prietenul cel mai bun al soţului (adică Furnică), distinsa doamnă merge la hipermarket. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Ce minunată listă articulăm de cu seară, nu cumva să uităm să luăm vreun box de apă minerală sau de suc.
La început întrebam şi eu, ca omul: "Da' n-ar fi mai simplu să luăm câte o sticlă, de la magazinul din colţ?". Femeia a fost de neînduplecat. M-a luat prima dată cu economia pe care o face, da' n-a ţinut. E cheltuitoare, o ştie şi ea, aşa că textul ăla a căzut instantaneu. Dup-aia i-a venit altă idee: "Uite, aşa facem şi noi ceva împreună! Ca o familie, că la ce program avem...". I-am explicat că nu e nevoie să ieşim din casă, pentru a face ceva împreună, trebuie doar să avem grijă să încuiem uşa de la dormitor şi să ne simţim ca un cuplu proaspăt căsătorit. Mi-a aruncat o privire ucigaşă, după care a făcut faţa aia, de parcă i-aş fi trântit de pământ trusa de farduri. Aşa că am cedat...
Acum e de la sine înţeles că sâmbăta (dacă suntem amândoi liberi) sau duminica (când în mod sigur suntem amândoi liberi) mergem la cumpărături pentru toată săptămâna. Doamne, cât de dor mi-e să stau în camera de cămin cu Furnică şi să întreb: "Bă, se duce a ta după ţigări sau o trimit pe-a mea?"
Spre exemplu, cumpărăturile! Nu suport faţaiala prin magazine. Nu vreau să văd "bluziţe, fustiţe, pantofiori" şi alte drăcovenii femeieşti. Nu vreau nici să împing căruţul încărcat cu boltă printre rafturile hipermarketurilor. Şi totuşi, mi se arată weekend de weekend.
Am crezut că dacă îi iau nevesti-mii maşină, scap de toată corvoada. Aiurea! E bună maşina ca să-l ducă pe ăl mic la grădiniţă, să meargă la muncă, să meargă în oraş sau la sală, să tragă o fugă până la un magazin mai măricel, dacă e ceva urgent de luat, dar baza..... Baza e în weekend, când împreună cu soţul (adică eu) şi poate cu prietenul cel mai bun al soţului (adică Furnică), distinsa doamnă merge la hipermarket. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Ce minunată listă articulăm de cu seară, nu cumva să uităm să luăm vreun box de apă minerală sau de suc.
La început întrebam şi eu, ca omul: "Da' n-ar fi mai simplu să luăm câte o sticlă, de la magazinul din colţ?". Femeia a fost de neînduplecat. M-a luat prima dată cu economia pe care o face, da' n-a ţinut. E cheltuitoare, o ştie şi ea, aşa că textul ăla a căzut instantaneu. Dup-aia i-a venit altă idee: "Uite, aşa facem şi noi ceva împreună! Ca o familie, că la ce program avem...". I-am explicat că nu e nevoie să ieşim din casă, pentru a face ceva împreună, trebuie doar să avem grijă să încuiem uşa de la dormitor şi să ne simţim ca un cuplu proaspăt căsătorit. Mi-a aruncat o privire ucigaşă, după care a făcut faţa aia, de parcă i-aş fi trântit de pământ trusa de farduri. Aşa că am cedat...
Acum e de la sine înţeles că sâmbăta (dacă suntem amândoi liberi) sau duminica (când în mod sigur suntem amândoi liberi) mergem la cumpărături pentru toată săptămâna. Doamne, cât de dor mi-e să stau în camera de cămin cu Furnică şi să întreb: "Bă, se duce a ta după ţigări sau o trimit pe-a mea?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu