luni, 29 septembrie 2008

Inconştienţă sau nesimţire?

Dacă e duminică, e supermarket! În consecinţă, am încărcat soţia în maşină şi am pornit-o tropa-trop spre magazinul cu pricina, dotaţi cu o listă lungă cât mine. Odată ajunşi, am capturat un coş şi am pornit-o, în mod organizat, printre rafturi. Inevitabil, am ajuns şi la zona cu mâncare, acolo unde am văzut, în toată splendoarea ei românească, familia Bilă.

M-am uitat la soţie, soţia la mine şi am izbucnit în nişte hohote de râs, de-a dreptul homerice. Familia Bilă era formată din 4 membri: tată, mamă, fiu şi fiică. Toţi îmbrăcaţi în treninguri identice şi cu şepci pe cap, mai puţin fetiţa, care avea două cozi trântite mai sus de urechi şi prevăzute cu nişte chestii pufoase. Soţia nu a exclus să fie vorba despre doi pui de hamster din ăia cu blană mare, vopsiţi în roz. Dar aici se simte nevoia unor descrieri individuale.

Tatăl Bilă era cam cât mine de înalt şi, deşi era în trening şi adidaşi, nu putea să-şi cumpere salam şi cârnaţi decât dacă avea ghiulul pe mână. Rotofei şi rumen în obraji, cu o burtă sub care putea să protejeze de ploaie vreo 20 de chinezi, tatăl Bilă împingea de zor un căruţ plin până la refuz şi nu uita ca, din când în când, să mai arunce câte o replică celorlalţi membri ai familiei, aliniaţi în ordinea înălţimii în spatele lui.

Mama Bilă îşi asezonase treningul cu toate bijuteriile din dotare. Păi cum să meargă la supermarket să cumpere ulei, dacă nu avea 4 lanţuri la gât, o mulţime de brăţări şi inele pe fiecare deget?! În plus, era machiată de parcă ar fi mers la o petrecere cu ştaif, să vadă lumea că are clasă. Treningul urla pe toate şuncuţele, dar asta nu o împiedica să se legene printre rafturi, de parcă era Naomi Campbell pe podium. Mama Bilă era şefă de listă, pe care o ţinea gingaş între degetele cu unghii supradimensionate. "Sunt puse", mi-a şoptit nevastă-mea, în momentul în care m-am întrebat cum poate femeia aia să taie măcar o roşie cu ghearele alea. În fine, cretină modă asta cu unghii de wombat.

Tânărul Bilă nu avea mai mult de 11-12 ani, dar păşea cu mândrie pe urmele părinţilor. Mă refer la greutate. Rar mi-a fost dat să văd un plod mai antipatic. Umflat de nu i se vedea gâtul din cauza guşii, cu nişte fălci de popândău lacom şi cu nişte ochişori porcini care măturau temeinic rafturile cu mâncare. Din când în când, i se mai adresa tatălui Bilă, cu o voce puternică, de copil râzgâiat: "Auzi, bă, da' salam de ăla bun mai avem? Da' vreau şi nişte piept de pui, că mi-e poftă de şniţele!". La un moment dat, am avut un şoc. Tânărului Bilă i s-a făcut cald şi a renunţat la bluza de trening, moment în care am zărit un burtoi care i se revărsa peste pantaloni.

Micuţa Bilă, care nu părea a fi ajuns încă la şcoală, respecta întocmai carura fratelui. În plus, mergea icsată. "Bietul copil, din cauza greutăţii merge aşa", a fost de părere soţia. Micuţa Bilă târa după ea o păpuşică Barbie, cu care - din când în când - îl mai altoia pe frate-său, care nu ezita să o pocnească. La schimb, desigur. Când nu se lua de tânărul Bilă, micuţa Bilă muşca temeinic dintr-o gogoaşă. "O formă de canibalism", i-am şoptit soţiei, care mi-a replicat: "Nu cred! Gogoaşă la gogoaşă nu-şi scoate ochii!"

Şi acum ajungem la apogeul poveştii! În dreptul rafturilor cu dulciuri, tânărul Bilă înşfacă o ciocolată Milka super-size, moment în care maică-sa îi zice: "Mă, nu lua una aşa de mare, ia una mai mică şi miercuri îţi iei alta, de alt fel".

În momentul ăla şi eu, dar şi soţia, am avut sentimentul că ne vom culege mandibulele de pe jos. Familia Bilă, formată din 4 obezi, care avea un cărucior plin, numai şi numai cu mâncare, avea să revină peste 3 zile ca să-şi facă din nou aprovizionarea. I-am spus soţiei: "Hai să schimbăm traseul, că dacă-i mai văd pe ăştia, dau în anorexie!". Au urmat alte hohote de râs, un telefon al soţie către Furnică, prin care îi spunea cum am ajuns să am probleme de alimentaţie, o cerere a lui Furnică de a imortaliza cu telefonul mobil familia Bilă, un alt telefon al soacrei, care ne întreba dacă ne-am mutat la supermarket şi o concluzie, a aceleiaşi soacre: "Voi chiar nu mai aveţi altă sursă de distracţie, decât să urmăriţi oameni prin magazine?!"


4 comentarii:

martipan spunea...

tot e bine ca ii ajungea o ciocolata pana miercuri :))

Ariciul Indignat spunea...

Asta dacă vrei să vezi partea plină a paharului. :))

marius spunea...

Si lantul gros de 2 degete de la gatul domnului Bila nu l-ai zarit cumva? :)) Ca ghiulurile se poarta cu "lantoace".

Ariciul Indignat spunea...

N-am văzut lanţul, dar ghiulul era cât capu' de motan! :))