vineri, 26 septembrie 2008

Conspiraţi, dar să ştiu şi eu!

"Duetul formidabil" a fost la un pas să-mi dea viaţa peste cap! Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar soţia şi Furnică (mama lui de trădător) au ajuns la concluzia că fiul meu are nevoie de un căţel. Că-l face mai responsabil, că nu e rău să aibă şi el un sufleţel, doar vine frigul şi nu o să mai poată ieşi la joacă. Şi nu e bine să stea toată ziua cu nasul înfipt în televizor, la desene. Partea proastă că eu, stăpânul casei, bărbatul - cum ar veni, nu am avut habar de această discuţie. Dar să o iau cu începutul!

Aseară, pe ploaia aia a dracului, mă trezesc la uşă cu Furnică, zâmbitor ca un puşti care a pus pentru prima dată mâna pe un Playboy. Îmi aruncă un "Noroc" în fugă, după care se duce direct la nevastă-mea şi-i spune fericit: "A născut Betty!" O văd şi pe aia că se luminează la faţă şi încep să-mi pun întrebări: "Cine, pana mea, e Betty? De când se bucură Furnică de faptul că a devenit tată? Şi, mai ales, de când a ajuns nevastă-mea cea mai bună prietenă a hăndrălăului, că doar eu ocupam poziţia aia?!"

Ca să nu mă fac de rahat, că doar mă simţeam detronat, mă duc la nesimţit şi-i spun: "Furnică, felicitări, mă....tati!" Îi văd pe ăia doi că se prăbuşesc de râs şi, printre hohote, malacul reuşeşte să articuleze: "Bă.....Ariciule......bă..... Betty e o căţea!" Şi dă-i cu ha-ha-ha şi cu hi-hi-hi vreo 5 minute!

La un moment dat, cei doi reuşesc să tacă naibii, că deja mi se ridicase mercurul şi vedeam totul în nuanţe de roşu. Calm (aparent, pentru că le-aş tras nişte şuturi în fund amândurora), le spun: "OK, Betty este o căţea care a fătat! Până aici totul este clar. Dar de ce atâta bucurie?" Şi ia cuvântul soţia, făcând mutra aia de pisicuţă alintată: "Iubitule, Betty tocmai a născut viitorul căţel al fiului nostru!"

În clipa aia, m-au năpădit flashback-urile. Furnică şi cu mine am mai avut un căţel pe vremea când stăteam în cămin. Rodea tot, îşi făcea nevoile pe unde apuca şi se ambiţiona să doarmă cu mine în pat. Deci nu, asta nu se mai poate întâmpla! Cel puţin, nu în viaţa asta!!!!!! Dar, exact în clipa aia, am o străfulgerare şi-i întreb: "Şi ce rasă e potaia?" Mă gândeam şi eu că femeia s-a gândit la un Retriever, la un Westie, la ceva normal. Ei, aş! Betty e Amstaff şi ce se naşte din Amstaff, tot Amstaff e.

N-are sens să intru chiar în toate amănuntele, pentru că parlamentările au durat vreo oră. Doar o să spicuiesc din pledoariile părţilor. Departamentul "pro-câine" a susţinut că, după o temeinică documentare pe internet, a ajuns la concluzia că Amstafful este ideal pentru copii şi că nu devine agresiv decât dacă e antrenat să fie agresiv. În plus, Betty ('tu-i mama ei de potaie gestantă) e blândă ca un mieluşel şi locuieşte cu doi copii în casă, pe care îi iubeşte ca pe ochii din cap. Departamentul "anti-câine" (format doar din mine) a prezentat pe larg dezavantajele de a avea o javră în casă, mai ales una cu potenţial agresiv.

Disputa ar fi continuat până la ziua, dacă nu ar fi intervenit judecătorul de pace, în persoana soacrei, care a sosit dotată cu o minunată varză a la Cluj. S-a uitat la noi cu sprânceana ridicată (ceea ce nu e de bine) şi a spus scurt: "Nu vreţi să aşteptaţi să mor şi dup-aia să aduceţi fiara în casă?" Argumentul a fost decisiv. Mai greu a fost să liniştim copilul, care se vedea deja cu monstrul în lesă, prin faţa blocului.

Acum soţia şi prietenul ei, Furnică, sunt foarte ocupaţi! Caută de zor o potaie de mici dimensiuni, care să ştie să facă pipi-caca la toaletă, să nu roadă, să nu lase păr, să nu doarmă în pat... Iar lista poate continua.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Şi totuşi... Nu mai bine aşteaptă departamentul "pro-crâine" până când vă mutaţi la curte?

Ariciul Indignat spunea...

@Buburuza, argumentul ăsta l-am adus şi eu, dar mi-a fost spulberat instantaneu! Citez: "Copilul are nevoie de câine ACUM, nu când o să intre la facultate!" Mai spune ceva, dacă poţi...

maria spunea...

vezi ca e buna si soacra la ceva? altfel, ia copilului caine, ce atita dezbatere

Ariciul Indignat spunea...

Doamna Maria, cam cine credeţi că va ieşi cu potaia dimineaţă, la prima oră, afară? Vă las timp de gândire, până mâine. :))

maria spunea...

aaaaa, soacra?

Ariciul Indignat spunea...

Negative, ma'am! Şi mai vine şi iarna...